Pe spinarea altora

De la inceputul inceputului si pana acum, orice vietuitoare, in evolutia proprie, a trebuit sa-si gaseasca un loc al ei in lume. Fiecare specie ocupa o asa-numita nisa ecologica, o anumita pozitie in cadrul unui ecosistem. Nisa este definita atat de parametrii fizico-chimici ai mediului de viata, cat si de parametrii biologici – relatiile cu celelalte specii. Teoretic, doua specii nu pot ocupa in mod durabil aceeasi nisa ecologica.

Selectia naturala tinde sa elimine speciile mai putin adaptate, invingator fiind cel mai bine adaptat, care reuseste sa se reproduca in modul cel mai eficient. Specii diferite pot ocupa nise ecologice functional identice, dar in arii geografice diferite. Daca speciile convietuiesc in acelasi areal, atunci nisele ecologice pe care le ocupa sunt diferite.

• Cercetătorii sunt surprinși de faptul că veverițele au început să mănânce carne
• Creaturile bizare din Antarctica care pot trăi 11.000 de ani

Revenind la parazitism: pentru vietuitoarele parazite, acest mod de a trai, pe seama unui organism-gazda, nu inseamna altceva decat ca si-au gasit o nisa ecologica a lor. Cu adevarat impresionanta este diversitatea aspectelor pe care le poate imbraca acest fenomen. Exista mii de specii parazite – protozoare, plante, animale, ciuperci. Exista tot felul de combinatii – plante pe plante, ciuperci pe plante, ciuperci pe animale, protozoare pe animale, animale pe animale?

Desi vasta majoritate a speciilor de animale parazite sunt nevertebrate, exista cateva cazuri binecunoscute si printre vertebrate. Unul dintre cele mai interesante este parazitismul de cuib, intalnit la pasari – cazul cucului si al altora ca el.

Multe nevertebrate sunt parazite in stadiul de larva, dar duc o viata libera in stadiul de adult. Sau invers. Printre plante, exista unele obligatoriu parazite si altele mai putin pretentioase, care pot trai oricum: daca gasesc o gazda s-o paraziteze, bine; daca nu, nu. Unele plante sunt semiparazite – caz notoriu: vascul -, crescand pe alte plante si "furandu-le" seva bruta, dar facandu-si singure fotosinteza. Si mai sunt multe, multe alte variante in lumea imensa si inca prea putin cunoscuta, desi intens explorata, a celor care, de milioane de ani, traiesc pe spinarea altora. Pentru ca asa i-a facut natura.

Noi si cei care ne exploateaza – Insectele parazite

Cand spui paraziti, parca incepe deja sa te manance pielea si te gandesti imediat la niste creaturi? dezagreabile (ca sa nu zic mai urat). In mod obisnuit, noi privim problema emotional, prin prisma implicatiilor sale pentru sanatate. Si, ce e drept, am avut experiente neplacute.

Epidemiile de ciuma care, in valuri succesive, au ucis in Evul Mediu o treime din populatia Europei, aveau de-a face cu parazitismul: bacteria care provoaca ciuma – Yersinia pestis – era transmisa la om de puricii care intepasera anterior rozatoare (de obicei sobolani) purtatoare ale bacteriei. Chiar si banalii paduchi de cap, cum este cel din poza – dar nu-i asa ca, privit la microscop, are un aspect nou, surprinzator si interesant? – ne inspaimanta. Sa ne detasam putin si sa privim si din alt unghi.

Nedespartitii – Pestii-unditari

La cateva specii de pesti abisali, care traiesc la sute de metri in profunzimea nemarginita a oceanului – acolo unde domneste intunericul complet -, sansele ca un mascul sa intalneasca o femela sunt aproape nule. Si totusi, se intampla, dar numai in conditiile unor specializari evolutive la limita incredibilului. Cand un mascul intalneste femela potrivita, n-o mai lasa sa-i scape: se agata si se face una cu ea, la propriu, concrescand cu corpul ei. Masculul, foarte maruntel, devine un parazit al femelei (care e de vreo 10 ori mai mare decat el). De fapt, el nu mai este decat un aparat genital, menit sa produca spermatozoizi pentru a o fecunda pe ea. Ce viata!

Vectori si boli – Capusele

Cel mai neplacut aspect al relatiei omului cu parazitii sai este faptul ca acestia pot fi vectori ai unor agenti patogeni. Mai pe romaneste, pot transmite diverse boli. Capusele, de pilda, pot transmite boala Lyme, pricinuita de bacteria Borrelia burgdorferi. Daca, dupa ce ati fost muscat de o capusa, aveti ceva ce seamana cu o stare gripala urata, e posibil sa fie vorba de maladia de mai sus. Care se trateaza cu antibiotice, dar luati-le din vreme, caci complicatiile sunt grave.

Sabotaj economic – Paduchii

Insectele parazite hematofage (care se hranesc cu sange) au armaturi bucale cu un design special. Acest frumos (?!) paduche, un parazit al lamelor (mamifere sud-americane, crescute pentru lapte, carne si lana) are capul prevazut cu un "stilet" conic – destul de amenintator ca aspect, cel putin in aceasta fotografie -, cu care strapunge pielea "victimelor". Fenomenul are implicatii economice serioase, caci lamele parazitate slabesc si, o data cu ele, slabeste si productia.

Mici, dar temuti – Tantarii

Boala: malarie. Agentul patogen: un microorganism unicelular numit plasmodiu. Vector: tantarii anofeli (Anopheles sp.) – in fotografie. Malaria sau paludismul (in Romania, vechea denumire populara a acestei maladii era aceea de friguri) este una dintre cele mai vast raspandite boli parazitare si face, in fiecare an, peste un milion de victime, majoritatea copii din Africa.

Fiecare nas – Hiperparazitii

Nu stiu daca va consoleaza sa aflati asta, dar parazitii pot avea si ei, la randul lor, paraziti; este asa-numitul hiperparazitism. Diverse specii de muste – care pot fi paraziti temporari ai vertebratelor, hranindu-se cu sangele acestora – sunt parazitate de acarieni microscopici.

Care pe care – Coevolutia gazda-parazit

Relatia gazda-parazit care se dezvolta in cursul evolutiei se aseamana cu o cursa a inarmarilor. Cuvantul-cheie este coevolutie: parazitul se specializeaza adaptandu-se la dificilele provocari ale vietii in corpul altei specii. Gazda, la randu-i, isi dezvolta mecanisme de aparare prin care incearca sa scape de oaspetele nepoftit. Fotografia surprinde un "instantaneu" al confruntarii: macrofagele – globule albe specializate in aparare – ataca larvele microscopice ale viermelui parazit Wuchereria bancrofti. Parazitul, transmis prin intepaturile unor tantari, provoaca o boala numita elefantiazis, raspandita in regiunile tropicale si ecuatoriale.